În prim-plan, fabrici și muncitori în Reșița Montană la 1873; în plan secund, casele tipic muncitorești în rând din Dealul Crucii. Nucleul industrial al Reșiței s-a dezvoltat, începând cu zona furnalelor, în imediata vecinătate a Bisericii Sf. Maria Zăpezii din Eisenwerk-Reschitza (Reșița Uzinală, ulterior Reșița-Germană și Reșița Montană), dezvoltată odată cu uzinele. Semnificația atributelor „montane” a unor localități sugera faptul că acestea erau în proprietatea exclusivă a Curții de la Viena (localități cu activități de minerit și metalurgie). Fabricile metalurgice s-au construit la sud, pe malul Bârzavei, de-a lungul căilor ferate uzinale. Casele muncitorilor (Rândurile I-IV și cele din strada Țerovei) s-au construit în vecinătatea furnalelor și a cuptoarelor de var, pe versanții Dealului Crucii. Aici, inițial, au primit locuri de casă 200 de familii de slovaci colonizați în 1846 din comitatele Liptó și Szepes, care și-au construit case inspirate de modelul locuințelor înșiruite specifice localităților miniere și siderurgice din centrul și vestul Europei.